Sfaturi pentru părinţi

• Un psiholog american spunea: “ Încercaţi mai întâi să înţelegeţi apoi să vă faceţi înţeles”. Acest lucru este deosebit de util de aplicat în comunicarea cu adolescentul dvs.;

• Fiţi în apropierea adolescentului în ciuda faptului că vă respinge. Fiţi deschişi spre comunicare, arătându-le şi spunându-le tot timpul că-i iubiţi, orice ar fi. Nu interpretaţi greşit replicile lor tăioase reducând comunicarea cu ei; continuaţi să le rămâneţi aproape deoarece au nevoie de dvs. mai mult ca oricând;

• Fiţi fermi cu copilul, dar nu agresivi, violenţa nu rezolvă problemele ci, mai degrabă, le amplifică;

• Negociaţi cu adolescentul – este un lucru bun! Adolescenţii merită şansa de a avea acces la regulile pe care trebuie să le respecte;

• Părinţii adolescenţilor acordă mai multă importantă stereotipurilor decât propriei intuiţii. Nu lăsaţi să vi se întâmple aşa ceva. Chiar dacă adolescentul este în plin proces de schimbare, tot dvs. îl cunoaşteţi mai bine ca oricine;

• Alegeţi comunicarea: lipsa dialogului creează bariere greu de trecut în relaţia copil – părinte. Uneori comunicarea indirectă funcţionează la fel de bine ca cea directă. Nu toţi adolescenţii pot sta la discuţii de la suflet la suflet. Scrieţi un bilet, o scrisoare, un e- mail etc.;

• Comunicaţi cu copilul dvs., acesta trebuie înţeles, iar personalitatea lui trebuie respectată. Discutaţii cu copiii dvs. despre cine îi sunt prietenii şi cunoştinţele. Întrebaţi-l unde şi cum îşi petrece timpul liber în afara casei;

• Părinţii trebuie să fie singurii profesori ai copiilor lor, până ce aceştia ajung la vârsta de 8-10 ani. Înclinaţiile şi obiceiurile din copilărie sunt foarte probabile de a se manifesta în adolescenţă şi la maturitate;

• Respectaţi intimitatea adolescentului;

• Vorbiţi pe rând. Această metodă va îndepărta momentele în care tipaţi unul la celălalt. Dacă tu vorbeşti acum, el trebuie să asculte şi să-ti respecte opinia, iar când este rândul lui, tu trebuie să-l asculţi pe el;

• Explicaţi copiilor şi adolescenţilor că furturile, indiferent cât de nesemnificative sunt nu vor fi probe de curaj ci fapte culpabile. Spuneţi-le acestora ce pedepse pot primi ca urmare a comiterii acestor fapte;

• Insistaţi asupra lucrurilor pe care copilul le face bine mai mult decât asupra celor greşite. Încrederea în sine este cea mai bună protecţie a copilului împotriva anturajului.

• Părinţii trebuie să se autoeduce permanent, deoarece nu există o şcoală unde se învaţă cum să devii un bun părinte.